Banner 1

Aspecte culturale

Fiind o zonă rurală, dezvoltarea învăţământului este greoaie, neavând o tradiţie recunoscută. Cu toate acestea, aici s-au format mari personalităţi ale culturii naţionale cum ar fi: Leopoldina Bălănuţă, Simion Mehedinţi, Ion Diaconu şi mulţi alţii.
Prima şcoală înfiinţată de stat în Tulnici a fost în anul 1893.


    Arhitectura

Locuinţele tradiţionale din zonă sunt mono sau bicelulare, cu târnaţ, zăplaz înflorat la săceav şi acoperite cu şindrilă.
Rolul celei de-a doua cameră este pentru primirea oaspeţilor, păstrarea zestrei şi a “ultimului costum”. În interior pereţii sunt decoraţi cu păretare.
Acum arhitectura tradiţională a fost abandonată pentru confortul dat de bucătărie, baie, etc. şi siguranţa acoperişului învelit cu tablă.

    Folclor

Tradiţiile şi folclorul au reuşit să se menţină încă din negura timpurilor datorită izolării acestor comunităţi. Din păcate în ultima vreme, influenţa urbană începe să-şi pună amprenta, prin abandonarea obiceiurilor locale tradiţionale în favoarea celor aşa-zis moderne.
    Încă mai vedem bătrâni îmbrăcaţi în costume populare, mai ales în zile de sărbătoare, venind la biserică sau la bâlci. Mai există şi câteva persoane ce mai cunosc arta ţesutului.
    Nu trebuie să uităm că în această zonă a fost descoperită balada “Mioriţa”. Ca un reper în istorie, com. Vrâncioaia reaminteşte trecătorilor de legenda Babei Vrâncioaia.

    Sculptura

Începând de la celebrul tipar pentru ornamentul caşului afumat, confecţionat din lemn de tei numite popular păpuşi, până la stâlpii târnaţului (prispei), meşterii locali şi-au pus amprenta în arta crestăturilor în lemn.

    Lăcaşuri de cult

Dintre lăcaşurile de cult, cel mai important este Schitul Lepşa, întemeiat în anul 1764. Pe lângă rolul ecumenic, a existat în incinta acestuia şi o şcoală la care predau călugări greci şi ruşi. Schitul devine mănăstire în anul 1992, odată cu reluarea vieţii monahale, întreruptă din 1959 de autorităţile regimului comunist. De hramul mănăstirii Lepşa, “Naşterea Maicii Domnului” – 8 septembrie, turismul monahal cunoaşte cele mai mari cote.
    Pe lângă biserica mănăstirii Lepşa, în satul Coza, mai există un lăcaş de cult monument istoric – biserica veche din sat. În Greşu, din 1992 este biserica cu hramul “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, iar în Lepşa (din 1995) biserica cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae”.
Obiectivele cultural-istorice din teritoriul parcului Manastirea Lepsa sau din imediata vecinătate Maunsoleul Soveja, Casa memoriala din Vrancioia, constituie un element suplimentar de atracţie pentru turisti. Atelierele de sculptura si prelucrare traditionala a lemnului din satele Negrilesti si Barsesti, sau de artizanat (masti populare) din Lepsa, casele traditionale din lemn, cat si diferite sarbatorile specifice ( ex. Boteitul oilor de la Negrilesti), compun latura culturala a parcului.