Banner 1

Pentru comunitati locale

Comunităţile umane reprezintă o componentă foarte importantă a PNPV, care se constituie în resursă, generator de valori, modelator al spaţiului şi generator de disfuncţionalităţi.
Dezvoltarea durabilă a comunităţilor umane trebuie canalizată pe toate aceste valenţe care trebuie puse în raport cu capacitatea de suport a ecosistemelor naturale. Astfel, este necesară oferirea de resurse comunităţilor umane locale în limita capacităţii de suport a ecosistemelor naturale şi respectând direcţiile prioritare stabilite pentru conservarea diversităţii biologice.

Activităţile principale în PNPV sunt silvicultura (incluzând exploatarea lemnului), păstoritul şi, în ultimii ani, activităţile turistice. Ele se constituie în principalele activităţi care valorifică şi generează peisaje, dar şi care contribuie la dezechilibrarea mediilor naturale din PNPV. Ele reprezintă ţinta direcţiei prioritare de dezvoltare durabilă a comunităţilor umane:

Promovarea exploatării raţionale a fondului forestier

Pădurile, prin funcţiile de protecţie şi socio-economice pe care le îndeplinesc, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avuţie de interes naţional de care trebuie să beneficieze întreaga societate. În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a pădurilor, prin stabilirea de măsuri eficiente de administrare, îngrijire, exploatare raţională şi regenerare. Indiferent de forma de proprietate, politica de punere în valoare economică, socială şi ecologică a pădurilor este un atribut al statului.
Planul de management al PNPV are drept scop conservarea şi protecţia resurselor forestiere şi promovarea de practici ecologice de exploatare a acestora, în conformitate cu prevederile Codului Silvic şi a legislaţiei din domeniul protecţiei şi conservării mediului.
Promovarea dezvoltării durabile a fondului forestier este favorizată în arealul PNPV şi de ponderea ridicată a suprafeţelor ocupate de pădurile de protecţie, păduri de ocrotire a genofondului şi ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi rezervaţii, incluse în grupa I în Codul silvic.
Principala problemă legată de administrarea fondului forestier este legată de faptul că cea mai mare parte a spaţiilor forestiere se află în proprietatea obştilor şi a proprietarilor privaţi, interesaţi de a le rentabiliza din punct de vedere economic. Acest lucru este generat de faptul că aceştia sunt obligaţi să îşi suporte cheltuielile de administrare pentru terenurile pe care le au în proprietate. În acelaşi timp, regimul de arie protejată, care a impus restricţii semnificative în exploatarea resurselor forestiere, a favorizat acutizarea conflictelor între proprietarii de terenuri, interesaţi de exploatare şi administratorii ariei protejate, interesaţi de conservare.
Din acest motiv sunt importante următoarele aspecte legate de administrarea resurselor forestiere:
•    stabilirea tehnicilor de exploatare a resurselor fondului forestier permise în PNPV;
•    delimitarea de spaţii cu diferite grade de intervenţie permise asupra resurselor fondului forestier;
•    distribuţia echitabilă a dreptului de exploatare a produselor forestiere principale şi secundare la nivelul proprietarilor de terenuri, ţinând cont de necesităţile de conservare;
•    încurajarea sistemului exploatare-reîmpădurire-întreţinere pentru zonele exploatate silvic;
•    asigurarea unui nivel de exploatare de subzistenţă a produselor forestiere principale şi secundare, fără deteriorarea echilibrelor locale şi regionale;
•    găsirea formelor de compensare a persoanelor ce deţin proprietăţi în spaţii cu diferite grade de protecţie.
Pădurea reprezintă principala resursă a PNPV fără de care comunităţile umane nu ar putea supravieţui. Exploatarea ei durabilă este o necesitate pentru comunităţile umane din PNPV, care depind în mare parte de modul în care funcţionează ecosistemele forestiere.

Menţinerea şi dezvoltarea activităţilor pastorale durabile

În spaţiul PNPV, activităţile pastorale se constituie în furnizoare de resurse alimentare importante pentru comunităţile locale, generatoare de peisaje tradiţionale şi surse de degradare a mediului la nivel local. Chiar dacă au un caracter de subzistenţă, presiunea asupra ecosistemelor naturale este ridicată datorită lipsei de adaptare a tehnicilor de exploatare a păşunilor, comportamentelor agresive faţă de elementele mediului natural şi tendinţei de abandonare a acestor activităţi.
Pentru dezvoltarea unor activităţi pastorale durabile în PNPV trebuie avute în vedere:
•    adaptarea tehnicilor de exploatare şi a numărului de animale la capacitatea de suport a suprafeţelor destinate păşunatului;
•    delimitarea de metode de pază cu impact scăzut asupra elementelor de faună sălbatică;
•    promovarea de acţiuni periodice de reabilitare ecologică a suprafeţelor destinate păşunatului;
•    corelarea activităţilor pastorale cu activităţile turistice din PNPV.
Activităţile pastorale trebuie să se menţină ca sursă de suport a comunităţilor umane din PNPV, indiferent dacă se va reuşi sau nu corelarea cu alte activităţi economice.

Controlul dinamicii suprafeţelor construite

Suprafeţele construite pot reprezenta o formă de presiune umană în condiţiile în care sunt amplasate haotic, fără a ţine cont de prevederile legale în domeniu. Astfel, conform Legii nr.50/1991 construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construcţie şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor. În categoria lucrărilor care au nevoie de autorizaţie de construcţie se încadrează şi forajele şi excavările necesare studiilor geotehnice şi ridicărilor topografice, exploatări de carieră, balastiere, construcţiile provizorii de şantier şi lucrările cu caracter provizoriu.
În PNPV, arealul cu vulnerabilitate maximă la creşterea excesivă a suprafeţelor construite este reprezentat de bazinetul depresionar Greşu-Lepşa, destinaţia principală a acestor spaţii fiind cea turistică şi rezidenţială de vacanţă.
Trebuie avută în vedere evitarea concentrării excesive a suprafeţelor construite, întrucât acestea distrug suprafeţe naturale şi induc disfuncţionalităţi de mediu (ape uzate, deşeuri menajere, fragmentarea habitatelor, intensificarea traficului, etc.). De asemenea, nu trebuie permise dezvoltările de suprafeţe construite în extravilanul localităţilor PNPV, indiferent de funcţiunea propusă.
Direcţia principală care trebuie urmată în acest sens este legată de reglementarea clară a dinamicii acestor spaţii în planurile de urbanism generale ale celor trei localităţi. Nu trebuie neglijată componenta arhitecturală, care are proiecţia cea mai ridicată la nivelul peisajului.

Impulsionarea dezvoltării industriilor locale cu impact redus asupra mediului

Pe această direcţie strategică se are în vedere susţinerea activităţilor de valorificare superioară a produselor locale (artizanat, industrie alimentară), avându-se în vedere etichetarea acestora drept produse ecologice . Aceste activităţi trebuie corelate în mod obligatoriu cu activităţile turistice.

Gestiunea durabilă a transporturilor

Transporturile reprezintă o formă de presiune umană, absolut necesară pentru dezvoltarea socio-economică a unui spaţiu. Modul în care sunt amenajate, materialele din care sunt construite, modul în care sunt întreţinute şi exploatate influenţează proiecţia în mediu a acestor activităţi.
În cazul modificării parametrilor căilor de comunicaţie, existente în acest spaţiu sau al introducerii unora noi este absolut necesară analizarea aspectelor de favorabilitate, de impact asupra comunităţilor locale şi asupra habitatelor şi speciilor.
Modernizarea drumului naţional Focşani-Târgu Secuiesc va determina pe termen mediu o modificare puternică a impactului transporturilor asupra mediului din PNPV, fapt ce necesită dezvoltarea de timpuriu a unor acţiuni de limitare a acestora.

Promovarea activităţilor comerciale

Deşi nu înregistrează o dezvoltare puternică în cadrul PNPV, activităţile comerciale reprezintă un potenţial factor de degradare a mediului la nivel local.
Reglementarea activităţilor comerciale este utilă pentru:
•    prevenirea creerii unei presiuni secundare asupra elementelor mediului natural prin exploatare (diferite specii de plante şi animale cu interes comercial);
•    evitarea degradării mediului datorită deşeurilor provenite de la unităţile comerciale;
•    structurarea sectorului comercial pentru a acoperi o gamă cât mai variată de oferte care să fie în concordanţă cu cerinţele comunităţilor locale şi a eventualilor turişti.

Gestiunea durabilă a serviciilor de gospodărire comunală

Serviciile publice de gospodărire comunală reprezintă ansamblul activităţilor şi acţiunilor de utilitate şi de interes local, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice locale, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică şi îmbunătăţirea calităţii vieţii dintr-o comunitate locală (alimentarea cu apă, canalizare şi epurarea apelor uzate şi pluviale, salubrizarea, alimentarea cu gaze naturale, alimentarea cu energie electrică, transportul public local, administrarea fondului locativ public, administrarea domeniului public).
Gestiunea serviciilor comunale este asigurată de către Consilii locale şi Primării şi de o serie de societăţi care gestionează o serie de servicii la nivel naţional sau regional.
Planul de management are drept scop reglementarea serviciilor de gospodărire comunală care aduc prejudicii directe sau indirecte mediului şi comunităţilor umane (prin apele reziduale, exploatarea necorespunzătoare a resurselor, depozitarea deşeurilor, etc).
Trebuie asigurate următoarele măsuri:
•    adaptarea serviciilor comunale la necesităţile existente şi la capacitatea de suport a mediului;
•    dezvoltarea de facilităţi pentru micşorarea impactului asupra mediului al serviciilor comunale;
•    diminuarea impactului asupra mediului al serviciilor comunale prin conştientizarea populaţiei.
Planul de management nu interzice introducerea unor servicii publice pentru aşezările umane, în condiţiile în care nu se realizează o presiune insuportabilă asupra resurselor naturale şi în condiţiile în care nu reprezintă un pericol pentru sănătatea colectivităţilor locale.

Ameliorarea calităţii vieţii, asigurarea continuităţii activităţilor cu impact redus existente şi evaluarea continuă a impactului asupra mediului

Planul de management reprezintă un instrument de promovare a activităţilor cu impact redus asupra mediului şi de restricţionare a acelora care aduc prejudicii grave mediului şi colectivităţilor locale. Acestea sunt realizate în scopul ameliorării calităţii vieţii.
Îmbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor umane din PNPV cu respectarea valorilor mediului natural reprezintă o condiţie esenţială pentru ca planul de management să devină operaţional. Neglijarea acestui aspect duce la creşterea intervenţiei necontrolate a colectivităţilor locale în spaţiul natural în scopul procurării resurselor necesare supravieţuirii care determină extinderea rapidă a arealelor degradate.